All About RBD

yo_RoBeRta · Mediocru

buna fetelor..quiero compartir con ustedes cv din scrierile mele.....sper sa va placa ... o sa o continui .

Ai auzit vreodata de un cutit? Un cutit e o arma …..o arma ce poate omori, rani…o arma care te strapunge, care ucide fiecare vis, fiecare dorinta, fiecare rasuflare……timpul este cuititul trupului ..un cutit care distruge absolut orice speranta pe care sufletul si-o creaza.
Cat mai este pana ce cutitul va rugini? Cat mai este pana cand momentul se va risipi? Azi am ascultat pt întâia data glasul tacerii surde….un glas puternic, ucigator , un glas care urla inlauntrul meu si imi sparge dorinta de a trai…..Ma simt prizionera unui castel de spini; pe veci si moarta …..Clipele de tortura sunt singurele momente in care zambesc. De ce? Pentru că atunci indraznesc sa spun ca traiesc; simtind durerea, pierzand lacrimi, dorind ca suferinta sa se termine…atunci imi amintesc ca sunt om.

yo_RoBeRta · Mediocru

Ca absolut orice om simt fericire, durere, tristete……ca orice om pot zambi si plange…ca indiferent ce om nu pot uita ce nu vreau……ca orice om prima dezamagire si întâia iubire incerc a arunca-o intr-un abis….
Nu pot uita veninul rece al patului de marmura pe care sunt intinsa….un venin in care toate amintirile se conserva …..Toate aceste imagini imi apar in gand atunci cand tu ma privesti cu ochii reci si lipsiti de stralucirea din trecut…-atunci cand mulțimea avea rost, cand Pamantul se rotea in jurul Soarelui…cand orice lucru valora ..chiar si eu..- si ma biciuiesti cu vorbe infernale…
Ti-ai imaginat vreodata ca printr-un necomplicat cuvant poti sa chinui o persoana? Sa o faci sa simta gustul acru al esecului absolut?
Este ca si atunci cand o gimansta cade de pe barna in momentul concursului…cade si nu reuseste sa se ridice..nu reuseste de frica privirilor din jurul ei:a antrenorilor, a publicului… a barnei…
Iar trupul o doare si o chinuie incetul cu incetul…..mainile ii sunt amortite si lovite…pielea aspra si plina de creta si miere….
Atunci iti dai seama ca ai dezamagit tot ce aveai…pe tine!

yo_RoBeRta · Mediocru

Totul s-a naruit…totul a fost o iluzie dulce care te-a indemnat sa ai incredere in tine, sa crezi ca poti avea totul…
E ciudat cum orice fapt poate sa diapara, lasandu-te sa crezi ca nu a existat niciodata…ca a fost o simpla fantoma…un necomplicat vis..o simpla iluzie…
Dar iluzile sunt cancerul fericirii mele….cancerul ce-mi daruieste ploi trecatoare in schimbul zambetelor uitate pe un raft.
In fiecare dimineata e la fel…absurd, monoton si plictisitor ..Aceiasi tacere zgomotoasa imi sopteste ultimele cuvinte spuse intr-o seara de vara….
Simt cum alcoolul melancoliei imi inunda venele cum rasuflarii mele ii creste ritmul… nu pot sa ma gandesc... Plang in van… Nu pot sa respir…..nu pot sa traiesc….sunt imbatata de dor..nu pot sa ma opresc …ma asfixez in tristetea clipelor de demult …amintiri crapate si mancate de moli…..
Imi este scarba de propia-mi persoana, de propiu-mi trup, de propiu-mi chip, de propia-mi viata…..Azi, acum, mai mult ca niciodata vreau sa-mi simt corpul contopindu-se cu intunericul demonic si imbietor ….vreau sa adorm pe veci in bezna orbirii mele….vreau sa raman o papusa de lemn sparta si rupta…uitata prin vreun colt al casei ……